Hei hei hei, dragii mei din suburbii, imi era dor de voi. Inainte de toate va anunt ca voi adauga cat de curand la descriere noua adresa de email.
Acum vreau sa vorbim despre mine. De ce? Pentru ca unii dintre voi mi-au pus intrebari despre mine atat ca aspect cat si ca persoana. Cei drept nu va voi vorbii de aspectul meu, dar va voi spune cateva lucruri esentiale despre mine.
Cum sunt eu? Cine sunt eu? De ce scriu? Cum ma comport cu oamenii din jur?
Ei bine eu sunt o simpla fata, una care tine enorm la oamenii din jurul ei si care scrie de placere. Deazvoltand acest raspuns va spun ca, ador sa am oamenii in jurul meu, dar imi place sa am oameni cu care sa pot vorbi, care sa ma inteleaga si care sa ma respecte pentru ceea ce sunt. Las greu oamnenii sa plece din viata mea, pentru ca odata ce m-am atasat de ei niciodata nu ii voi mai deslipi de sufletul meu.
Nu sunt genul de persoana obsedata, care nu ofera libertate, ci tocmai ca ofer libertate pentru ca tin prea mult la ei si am incredere ca nu ma vor dezamagi, desi mi s-a dovedit de multe ori contrariul.
Nu vreau sa las oamenii sa plece pentru ca tin mult prea mult la ei, pot ierta aproape orice greseala, insa cand se intapla ceva foarte grav, nu pot trece usor cu vederea insa pot incerca sa o fac.
Daca am suferit vreodata?
Ei bine, da am facut asta si asta se remarca din toate postarile mele, am fost dezamagita, umilita, ranita complet, insa nu m-am razbunat, nu am incercat sa fac precum un catel ranit si mai ales nu am vrut sa arat cat de greu imi era. Pentru ca eu sunt de parere ca ripostand ai sa duci problema la un nivel si mai inalt, eu personal nu fac decat sa intorsc si celalalt obraz sa suport si sa rezist.
De ce imi e cel mai teama?
De noi dezamagiri.Stiu cat de rau doare sa fi ranit si dezamagit si stiu cat de greu e sa suporti totul, asa ca intradevar asta este printre cele mai mari temeri ale mele, pentru ca desi toti suportam multe, uneori poti ceda si atunci nu va sti nimeni cum sa interpreteza acea cadere nervoasa. Si mai ales pentru ca indiferent de cat voi reusi se suport toate raman marcate in sufletul meu, sunt lucruri pe care nu le voi uita niciodata, micile dezamagiri si suferinte raman uneori mult mai bine in memoria mea deca momentele fericite.
Care sunt oamenii carora le sunt racunoscatoare?
Ei bine oamenii care mi-au fost alaturi si care m-au ajutat mereu sa trec peste toate si sa continui, care mi-au fost alaturi neconditionat si care mi-au suportat toate mofturile si ideile.
Care e cea mai mare dorinta a mea?
Ei bine am o singura mare dorinta, sa fiu fericita, sa am o viata frumoasa si sa nu regret nimic, nu vreau sa imi para rau pentru ce asi fi putut face si nu am facut, nu vreau sa imi para rau pentru alegerile facute, nu vreau sa imi para rau pentru nimic, vreau sa imi aduc aminte de fiecare moment cu drag, pentru ca indiferent cum m-a marcat acel moment am invatat ceva din el.
Marea dragoste?
Ei bine inca nu am intalnito, am o varsta destul de frageda pentru a vorbi de marea iubire, nu pot spune ca nu o voi intalni, sau poate e chiar langa mine, insa nu am de unde sa stiu inca asta.
La cine tin cel mai mult?
Asta e usor de spus, la prietenii mei cei mai buni, la fratele meu dement, la parintii mei si la catelusa mea. Sunt cei mai importanti pentru mine si nu asi renunta la ei pentru nimic in lume.
Cele mai frumoase amintiri ale copilariei?
Serios nu stiu cine a avut ideea acestei intrebari, dar este geniala. Am multe amintiri frumoase, nu pot uita nici macar unul, numai deschizand usa casei imi aduc aminte o groaza, bineinteles majoritatea sunt legate de sarbatoarile cu familia si de prietenii mei, nu pot uita nimic. Si mai ales nu voi uita niciodata amintirile cu prima mea buna prietena care din pacate nu se mai afla in tara si care a insemnat si inseamna enorm pentru mine. A fost penroana care m-a invatat semnificatia cuvantului "Prietenie".
Atat pentru astazi.
Kiss,
The Blue Princess
Acum vreau sa vorbim despre mine. De ce? Pentru ca unii dintre voi mi-au pus intrebari despre mine atat ca aspect cat si ca persoana. Cei drept nu va voi vorbii de aspectul meu, dar va voi spune cateva lucruri esentiale despre mine.
Cum sunt eu? Cine sunt eu? De ce scriu? Cum ma comport cu oamenii din jur?
Ei bine eu sunt o simpla fata, una care tine enorm la oamenii din jurul ei si care scrie de placere. Deazvoltand acest raspuns va spun ca, ador sa am oamenii in jurul meu, dar imi place sa am oameni cu care sa pot vorbi, care sa ma inteleaga si care sa ma respecte pentru ceea ce sunt. Las greu oamnenii sa plece din viata mea, pentru ca odata ce m-am atasat de ei niciodata nu ii voi mai deslipi de sufletul meu.
Nu sunt genul de persoana obsedata, care nu ofera libertate, ci tocmai ca ofer libertate pentru ca tin prea mult la ei si am incredere ca nu ma vor dezamagi, desi mi s-a dovedit de multe ori contrariul.
Nu vreau sa las oamenii sa plece pentru ca tin mult prea mult la ei, pot ierta aproape orice greseala, insa cand se intapla ceva foarte grav, nu pot trece usor cu vederea insa pot incerca sa o fac.
Daca am suferit vreodata?
Ei bine, da am facut asta si asta se remarca din toate postarile mele, am fost dezamagita, umilita, ranita complet, insa nu m-am razbunat, nu am incercat sa fac precum un catel ranit si mai ales nu am vrut sa arat cat de greu imi era. Pentru ca eu sunt de parere ca ripostand ai sa duci problema la un nivel si mai inalt, eu personal nu fac decat sa intorsc si celalalt obraz sa suport si sa rezist.
De ce imi e cel mai teama?
De noi dezamagiri.Stiu cat de rau doare sa fi ranit si dezamagit si stiu cat de greu e sa suporti totul, asa ca intradevar asta este printre cele mai mari temeri ale mele, pentru ca desi toti suportam multe, uneori poti ceda si atunci nu va sti nimeni cum sa interpreteza acea cadere nervoasa. Si mai ales pentru ca indiferent de cat voi reusi se suport toate raman marcate in sufletul meu, sunt lucruri pe care nu le voi uita niciodata, micile dezamagiri si suferinte raman uneori mult mai bine in memoria mea deca momentele fericite.
Care sunt oamenii carora le sunt racunoscatoare?
Ei bine oamenii care mi-au fost alaturi si care m-au ajutat mereu sa trec peste toate si sa continui, care mi-au fost alaturi neconditionat si care mi-au suportat toate mofturile si ideile.
Care e cea mai mare dorinta a mea?
Ei bine am o singura mare dorinta, sa fiu fericita, sa am o viata frumoasa si sa nu regret nimic, nu vreau sa imi para rau pentru ce asi fi putut face si nu am facut, nu vreau sa imi para rau pentru alegerile facute, nu vreau sa imi para rau pentru nimic, vreau sa imi aduc aminte de fiecare moment cu drag, pentru ca indiferent cum m-a marcat acel moment am invatat ceva din el.
Marea dragoste?
Ei bine inca nu am intalnito, am o varsta destul de frageda pentru a vorbi de marea iubire, nu pot spune ca nu o voi intalni, sau poate e chiar langa mine, insa nu am de unde sa stiu inca asta.
La cine tin cel mai mult?
Asta e usor de spus, la prietenii mei cei mai buni, la fratele meu dement, la parintii mei si la catelusa mea. Sunt cei mai importanti pentru mine si nu asi renunta la ei pentru nimic in lume.
Cele mai frumoase amintiri ale copilariei?
Serios nu stiu cine a avut ideea acestei intrebari, dar este geniala. Am multe amintiri frumoase, nu pot uita nici macar unul, numai deschizand usa casei imi aduc aminte o groaza, bineinteles majoritatea sunt legate de sarbatoarile cu familia si de prietenii mei, nu pot uita nimic. Si mai ales nu voi uita niciodata amintirile cu prima mea buna prietena care din pacate nu se mai afla in tara si care a insemnat si inseamna enorm pentru mine. A fost penroana care m-a invatat semnificatia cuvantului "Prietenie".
Atat pentru astazi.
Kiss,
The Blue Princess
