duminică, 19 ianuarie 2014

Strigat de AJUTOR

Hei hei hei dragilor,
Asa dor imi era sa va scriu. Nici nu stiu sigur ce subiect ar trebui sa abordez astazi, poate viata, sau oamenii, sau pur si simplu subiecrul vostru preferat iubirea.Poate toate 3. Insa inainte de toate, vreau sa va anunt ca de astazi nu voi mai publica la fel de des, voi rapunde ca de obicei meiulurilor pe privat.
Cum oare ar trebui sa inceapa articolul? Ce spuneti de haideti sa facem ceva in viata asta pentru a si ajuta, nu doar pentru a ne face noua bine. Cunosc mii si mii de cazuri si de tipuri de oamenii care au nevoie de ajutor, desi uneori poate cel mai bine ar fi sa ii lasam pe mana pshihologilor.
Ca de exemplu, tatii super protectori si iubitori astazi si extrem de viloenti si de rai maine, sau femeile care fac copii cu primul care le iese in cale ca mai apoi sa cerseasca pe strazi, facandu-si singure rau lor ,dar si copiilor care nu au nici o vina( Inainte sa continui vreau sa precizez ca este doar generalizare, stiu ca exista si cazuri nefericite, ba chiar am o cunostinta , o femeie in toata regula acum, ce a crescut ajutata de parinti un copil minunat si foarte frumos educat, facut in urma unui viol cand ea era doar un copil), sau oamenii care prefera sa bea si sa fuga de munca plangandu-se mai tarziu ca nu pot face nimic ca sa isi castige traiul....
Aceasta din pacate este lumea in care traim si acelea sunt exemplele usoare ale acestei lumi, am dat astfel de oamenii exemplu pentru ca ei sunt printre cei ce se pot reabilita curand si usor nefiind cazul unor oamenii ce necesita atat de mult ajutor de specialitate.
Sunt cazuri de oameni ce nu au avut poate pe nimeni exemplu, nici un om care sa ii îndrume in viata si care au facut ceea ce le este mai usor, insa cazuri de oameni pe care ii putem ajuta, sunt sigura ca fiecare cunoaste un om cu un gen de problema deranjanta(daca ii putem spune asa) si atunci de ce sa nu incercam sa schimbam asta? De ce sa nu ajutam? E atat de greu sa purtam o discutie? Sa dam un exemplu? Sau sa oferim un ajutor pentru o viata mai buna?
Haideti toti sa oferim o lectie pentru cineva, asa lectia va merge mai departe, fiecare sa facem astazi un lucru bun, sa oferim ceva unui om dezabilitat.
Si daca tot vorbim de ajutoare, ajutor nu au nevoie doar oamenii cu probleme "de genul acesta, cat si oamenii fara posibilitati. De ce sa nu ajutam un om care nu are posibilitatea de a  putea se descurca in viata? Nu ma refer la cei fara locuri de munca, ci la cei cu diverse probleme, boli, handicapuri. Cei pe care ii vedeti zilnic pe strada si de care va minunati datorita diferitelor defecte fara macar a va intreba care este povestea lor. Sa va spun sincer am avut ocazia sa vad oameni cu handicap cu mai multa dorinta de viata si de munca decat cei sanatosi. De fapt exista o femeie pa care o vedeam pana acum cateva luni in fiecare dimineata, prima oara m-am minunat de ea si de felul in care arata, apoi m-am intrebat care este povestea acelei femei de varsta mijlocie cu un handicap al membrelor si o problema de vedere, apoi treptat in fiecare dimineata am fost atenta la ce se intampla in jurul meu, am vazut-o luandu-si la revedere de la sotul ei(foarte sanatos de altfel), lund geanta de la el si plecand la munca cu un chef pe care nu il mai vazusem pana atunci.
Si poate nu vreti sa ajutati aceste genuri de oameni, atunci ganditiva la copii, la fiintele acelea inocente care ati fost si voi candva, acei mici prichindei acum inchisi in orfelinate si abandonati de parinti, in locuri nu foarte frumoase, care mananca si sunt imbracati din donatiile facute de oameni buni si din anumite contributii statale, acei copii mai putin norocosi care nu traiesc cu dragoste parentala(cei drept exista si parinti care isi pastreaza copii dar ii priveaza de dragoste),care nu stiu ce inseamna sa vina mama sa ii ia de la scoala, care nu cunosc imbratisarea unui parinte care sa le stearga lacrimile si care sa ii ajute la teme, aceia ce vor devenii viitori adulti ai zilelor de maine. Nu cer nimanui sa adopte unul, desi sunt multi oameni care o fac si care merita respectul cuvenit, dar cer macar sa va ganditi la ei,ca de examplu in loc sa aruncati hainele vechi si in stare buna  pe care copii vostri refuza sa le mai poarte, sau care probabil le-au ramas mici, punetile timp de un an intr-un sac, strangetile si dupa donatile sunt sigura ca acei copii nu vor comenta ca sunt din sezonul trecut, sau ca nu sunt culoarea lor preferata. Sau doar vizitati o casa de copii, priviti ce e acolo, imbratisati unul dintre ei, e un sentiment pe care niciodata nu l-ati trait, dar pe care nici nu-l veti uita vreodata.
 Sunt pur si simplu lucruri simple, lucruri pe care orice om poate sa le faca si pe care le refuza de multe ori, pentru ca asa suntem noi oameni, niciodata nu ne uitam inainte sa vedem cum se simte cel din fata, ne uitam doar in oglinda gandindu-ne la noi.
Asa ca dupa toate cele spuse, imi permit sa va cer ajutorul, sa va cer sa va ganditi macar odata la ceea ce ati citit in acest articol si sa ajutati pe cineva astazi. Hai sa intindem cu toti mana catre cineva care are nevoie.


Kisses,
The Blue Princess

miercuri, 8 ianuarie 2014

Sentimente

Hei dragilor,

O prietena mi-a spus astazi : "nu pot sa cred ca ai privirea asta(...)nu credeam sa vad asta". Acum sa va spun despre ce era vorba, ei bine despre sentimentele ce se vedeau in privirea mea. Cel putin asta spunea ea. Nu stiu sa va explic nici nu am cum sa va explic sentimentele mele. Insa am sa va spun ca de cand ma stiu eu incerc sa ascund sentimentele si sa le neg pana cand nu o mai pot face.
Astazi insa am realizat in cadrul unei alte discuţii ce o privea pe prietena mea si anumite aspecte ale modului ei de a fi, ca nu e bine si ca merita sa iti arati sentimentele. De ce? Pentru ca e un lucru minunat(acum vorbesc de sentimente pure si frumoase, nu de stari de nervi sau ceva de genul), e modul de a te arata pe tine in realitate ci nu varianta imbunatatita pe care vrei sa o arati de teama sa nu fi ranit.
Nu stiu sa va spun de ce am vrut sa scriu acest scurt articol, insa am vrut sa va impartasesc si voua asta. Pentru ca am realizat cat de nefericiti pot fi oamenii care pastreaza totul ascuns, cat de reci sunt, cat de greu iti e sa te apropii de ei si cat de usor sa ii pierzi. Insa nu doar tu ii pierzi, in momentul in care s-au rup de tine ei suporta mai greu durerea si o pastreaza mereu ca o rana deschisa pe care nu o inchid niciodata pentru ca nu isi exprima sentimentele.

In schimb persoanele care spun cat de mult tin la oamenii din jur(in diferite forme sau cu anumite cuvinte) tind sa fie mult mai fericite, radiaza pur si simplu, au un zambet atat de pur si sincer si indiferent cad de mult sunt ranite, inchid mai usor ranile si incearca sa fie fericite indiferent de situatie, pentru ca ele stiu sa ierte, stiu sa iubeasca, sa aprecieze sa primeasca viata cu toata greutatea ce li se ofera.


Asta a fost pentru astazi,...
Pana data viitoare astept meiluri noi la adresa The_blue.princess@yahoo.com pe care o gasiti si in descrierea profilului.

Kiss,
The Blue Princess